Pagina de start a forumului Hipnoterapie.ro Hipnoterapie.ro
Hipnoterapia - o soluție inteligentă!
 
 FAQFAQ   CăutareCăutare   MembriMembri   GrupuriGrupuri   ÎnregistrareÎnregistrare 
 ProfilProfil   Mesaje privateMesaje private   AutentificareAutentificare 

Hipnoterapia impotriva anorexiei si bulimiei?
Du-te la pagina Anterioară  1, 2, 3, 4, 5  Următoare
 
Crează un subiect nou   Răspunde la subiect    Pagina de start a forumului Hipnoterapie.ro -> Sănătate
Subiectul anterior :: Subiectul următor  
Autor Mesaj
daria



Data înscrierii: 14/Oct/2007
Mesaje: 281
Locație: Cluj

MesajTrimis: Dum Oct 14, 2007 10:08 am    Titlul subiectului: Răspunde cu citat (quote)

Elemente și tulburări asociate
Elemente descriptive și tulburări mentale asociate. Când ajung sever
subponderali, indivizii cu anorexie nervoasă prezintă simptome depresive, cum ar fi dispoziția depresivă, izolarea socială, iritabilitatea, insomnia și diminuarea interesului pentru sex. Astfel de indivizi pot avea simptome care satisfac criteriile pentru tulburarea depresivă majoră. Pentru că aceste elemente sunt observate, de asemenea, la indivizi fără anorexie nervoasă care suferă de inaniție (starvation), multe dintre elementele depresive pot fi secundare sechelelor fiziologice ale subnutriției. Simptomele de perturbare afectivă trebuie, de aceea, să fie reevaluate
după recuperarea ponderală parțială sau completă. Elementele obsesivo-compulsive atât în legătură, cât și fără legătură cu alimentarea, sunt adesea proeminente. Cei mai mulți indivizi cu anorexie nervoasă
sunt preocupați de idei în legătură cu alimentarea. Unii dintre ei colectează rețete culinare sau fac provizii de alimente. Observațiile comportamentelor asociate cu alte forme de inaniție sugerează că obsesiile și compulsiile în legătură cu alimentarea pot fi cauzate sau exacerbate de subnutriție. Când indivizii cu anorexie nervoasă prezintă obsesii sau compulsii care nu sunt în legătură cu alimentarea,
conformația corpului sau greutatea, poate fi justificat un diagnostic adițional de tulburare obsesivo-compulsivă.Alte elemente asociate uneori cu anorexia nervoasă includ preocupările în legătură cu mâncatul în public, sentimentele de ineficientă, necesitatea intensă de a controla ambianța proprie, gândirea inflexibilă, spontaneitatea socială limitată, perfecționismul, inițiativa și expresia emoțională extrem de restrânse.
O parte substanțială de indivizi cu anorexie nervoasă au simptome care satisfac criteriile pentru cel puțin o tulburare de personalitate. Date de laborator asociate. Deși unii indivizi cu anorexie nervoasă nu prezintă
anomalii de laborator, subnutriția caracteristică acestei tulburări poate afecta cele mai multe sisteme de organe majore și produce o diversitate de perturbări. Vărsăturile induse și abuzul de laxative, diuretice și clisme pot cauza, de asemenea, un număr de perturbări care duc la date de laborator anormale. Hematologie: leucopenia și anemia ușoară sunt frecvente; trombocitopenia survine rar.
Chimie: deshidratarea poate fi reflectată de o creștere a urinei nitrogenice
sanguine (UNS). Hipercolesterolemia este frecventă. Testele de explorare a funcțiilor hepatice pot fi crescute. Ocazional se constată hipomagneziemie, hipozincemie, hipofosfatemie și hiperamilazemie. Vărsăturile autoprovocate pot duce la alcaloză metabolică (creșterea bicarbonatului seric), hipocloremie și hipokaliemie, iar abuzul de laxative poate cauza acidoză metabolică. Nivelele tiroxinei serice (T4) se află de regulă la limita inferioară a normalului, iar nivelele de triiodotironină (T3) sunt scăzute. Hiperadrenocorticismul și reactivitatea anormală la o serie de solicitări neuroendocrine sunt frecvente. La femei, sunt prezente nivele reduse ale estrogenilor serici, pe când bărbații au nivele reduse ale testosteronului seric. Există o regresiune a axului hipotalamopituitaro-
gonadal la ambele sexe, constând în aceea că patternui de secreție al
hormonului luteinizant (LH) pe 24 ore este asemănător celui observat în mod normal la indivizii prepubertari sau pubertari.
Electrocardiografie: sunt observate bradicardie sinusală și, mai rar, aritmii. Electroencefalografie: anomalii difuze, reflectând o encefalopatie metabolică, pot rezulta din perturbări semnificative ale fluidelor și electroliților.Imagistica cerebrală: Adesea este observată o creștere a raportului ventricul/creier,secundară inaniției.Cheltuiala de energie peHtru relaxare: Aceasta este semnificativ redusă.Dateie examinării somatice și condițiile medicale generale asociate. Multedin semnele și simptomele anorexiei nervoase sunt atribuite inaniției. Pe lângăamenoree, mai pot exista acuze de constipație, durere abdominală, intoleranță la
frig, letargie sau exces de energie. Cea mai evidentă constatare la examenul somatic este emacierea. Mai poate exista, de asemenea, hipotensiune semnificativă, hipotermie și tegumente uscate. Unii indivizi prezintă lanugo, un păr fin ca puful,pe trunchi. Cei mai mulți indivizi cu anorexie nervoasă prezintă bradicardie. Launii apar edeme periferice, în special in timpul restaurării ponderale sau la încetarea abuzului de laxative și diuretice. Mai rar, pot apare peteșii,, de regulă la
nivelul extremităților, indicând o diateză hemoragică. Unii indivizi prezintă o tentă gălbuie a tegumentelor asociată cu hipercarotenemia. Hipertrofia glandelor salivare, în special a glandelor parotide, poate fi prezentă. Indivizii care-și provoacă vărsături pot avea eroziuni ale smalțului dentar, iar alții pot avea cicatrici sau calozități ale feții dorsale a mâinii prin contactul cu dinții când utilizează manapentru a-și provoca vărsături.

Subnutriția anorexiei nervoase și comportamentele de purgare asociate uneori cu ea pot duce la condiții medicale generale asociate importante. Acestea includ apariția unei anemii normodtemice normocromice, deteriorarea funcției renale (asociată cu deshidratare cronică și • hipokalemie), probleme cardiovasculare (hipotensiune severă, aritmii), probleme dentare și osteoporoză (rezultând din indigestia și absorbția redusa de calciu, reducerea secreției de estrogen și creșterea secreției de cortizol).

Elemente specifice culturii și sexului
Anorexia nervoasă pare a fi de departe mai frecventă în țările industrializate, în care există abundență de'mâncare și în care, în special pentru femei, a fi considerat atractiv este legat de a fi gracil. Această tulburare este probabil mai frecventă în Statele Unite, Canada, Europa, Australia, Japonia, Noua Zeelandă și Africa de Sud,
dar puține lucrări sistematice au examinat prevalenta ei în alte culturi. Imigranții din culturile în care tulburarea este rară, care au emigrat în culturile în care tulburarea este mai frecventă, pot dezvolta anorexie nervoasă pe măsură ce idealul de corp gracil este asimilat. Factorii culturali pot, de asemenea, influența manifestările tulburării. De exemplu, în unele culturi, percepția perturbată a corpului sau frica de luat în greutate poate să nu fie proeminentă, iar motivația exprimată a restricției alimentare poate avea un conținut diferit, cum ar fi disconfortul epigastric sau dezgustul de mâncare. Anorexia nervoasă începe rar înainte de pubertate, dar există indicii că severitatea perturbărilor mentale asociate poate fi mai mare printre indivizii prepubertari care dezvoltă maladia. Cu toate acestea, datele sugerează, de asemenea, că atunci când maladia debutează precoce în adolescență (între 13 și 18
ani), aceasta poate fi asociată cu un prognostic mai bun. Mai mult de 90% din cazurile de anorexie nervoasă survin la femei.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger Codul MSN Messenger
daria



Data înscrierii: 14/Oct/2007
Mesaje: 281
Locație: Cluj

MesajTrimis: Dum Oct 14, 2007 10:08 am    Titlul subiectului: Răspunde cu citat (quote)

Evoluție
Anorexia nervoasă începe de regulă la jumătatea și spre finele adolescenței (etatea de 14-18 ani). Debutul tulburării poate fi asociat cu un eveniment de viață stresant. Evoluția și deznodământul anorexiei nervoase sunt extrem de variabile. Cu timpul, în special în decursul primilor 5 ani de la debut, o fracțiune semnificativă de indivizi cu tipul restrictiv de anorexie nervoasă prezintă mâncat compulsiv, indicând o trecere la subfipul mâncat compulsiv/purgare. O comutare susținută în
tabloul clinic (de ex., luat în greutate plus prezența mâncatului compulsiv și a purgării) pot justifica eventual o schimbare a diagnosticului în bulimie nervoasă.Poate fi necesară spitalizarea pentru a restabili greutatea și redresa dezechilibrele hidroelectrolitice. La indivizii internați în spitalele universitare, mortalitatea pe termen lung prin anorexie nervoasă este de peste 10%. Moartea survine cel mai frecvent ca rezultat al inaniției, suicidului sau dezechilibrului electrolitic.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger Codul MSN Messenger
daria



Data înscrierii: 14/Oct/2007
Mesaje: 281
Locație: Cluj

MesajTrimis: Dum Oct 14, 2007 10:09 am    Titlul subiectului: Răspunde cu citat (quote)

Diagnostic diferențial
în diagnosticul diferențial al anorexiei nervoase trebuie luate în considerație și alte cauze posibile de pierdere semnificativă în greutate, în special când elementele prezentate sunt atipice (cum ar fi debutul maladiei după etatea de 40 de ani). în condițiile medicale generale (de ex., maladii gastro-intestinale, tumori cerebrale, tumori maligne oculte și sindromul de imunodeficiență căpătată [SIDA], pot surveni pierderi severe în greutate, dar indivizii cu astfel de tulburări nu au o Imagine corporală perturbată și nici dorința de a pierde în greutate în continuare.
Sindromul arterei mezenterice superioare (caracterizat prin vărsături
postprandiale secundare obstrucției intermitente a pilorului) trebuie să fie distins de anorexia nervoasă, deși acest sindrom poate apare uneori la indivizii cu aneroxie nervoasă din cauza emacierii lor. în tulburarea depresivă majoră, poate surveni o pierdere severă în greutate, dar cei mai mulți indivizi cu tulburare depresivă majoră nu au dorința de a pierde compulsiv în greutate sau frica compulsivă de a nu lua în greutate. în schizofrenie, indivizii pot prezenta un comportament bizar de a mânca si ocazional experientează o .pierdere semnificativă în greutate, dar ei
prezintă rar frica de a lua în greutate și perturbarea imaginii corporale cerute pentru a pune diagnosticul de anorexie nervoasă.
Unele dintre elementele anorexiei nervoase sunt parte a setului de criterii pentru fobia socială, tulburare obsesivo-compulsivă si tulburarea .dismorfkă corporală.în mod specific, individul poate fi umilit sau incomodat de faptul de a fi văzut mâncând în public, ca în fobia socială; poate prezenta obsesii sau compulsii în legătură cu alimentele, ca în tulburarea obsesivo—compulsivă sau poate fi preocupat de un defect imaginar în aspectul corpului, ca în tulburarea dismorfică corporală. Dacă individul cu aneroxie nervoasă are frici sociale care sunt limitate numai la comportamentul alimentar, diagnosticul de fobie socială nu trebuie pus,
insă friciie sociale fără' legătură cu comportamentul alimentar (de ex., frica compulsivă de a vorbi în public) pot justifica un diagnostic adițional de fobie socială. La fel, diagnosticul de tulburare obsesivo-compulsivă trebuie luat în considerație, numai dacă individul prezintă obsesii și cornpulsii fără legătură cu alimentarea (de ex., o frică compulsivă de contaminare), iar diagnosticul de tulburare dismorfică corporală trebuie luat în considerație numai dacă desfigurarea este fără legătură cu conformația sau dimensiunea corpului (de ex., preocuparea că
nasul este prea mare). în bulimia nervoasă, indivizii prezintă episoade recurente de mâncat compulsiv, se angajează. în comportamente inadecvate pentru a evita luarea în greutate (de ex., autoprovocarea' de vărsături) și sunt preocupați de greutatea și conformația corpului. însă, contrar indivizilor cu anorexie nervoasă, tipul de mâncat compuisiv/purgare, indivizii cu bulimie nervoasă sunt capabili să mențină
greutatea corporală la, sau deasupra unui nivel normal minimal.


Criteriile de diagnostic pentru Anorexia Nervoasă
A. Refuzul de a menține greutatea corporală ia, sau deasupra unei greutăți
normale minime pentru etatea și înălțimea sa (de ex., pierdere în greutate
ducând la menținerea greutății corporale la mai puțin de 85% din cea
sperată sau incapacitatea de a lua în greutate piusui sperat în cursul
perioadei de creștere, ducând la o greutate corporală de mai puțin de 85%
din cea sperată).
B. Frica intensă de a nu lua în greutate sau de a deveni gras(ă), chiar dacă este
subponderal(ă).
C. Perturbarea modului în care este experientată greutatea sau conformația
corpului propriu, nedatorată influenței greutății sau conformației corporale
asupra autoevaluării sau negarea seriozității greutății corporale actuale scăzute.
D. La femeile postmenarhice, amenoree, adică absența a cel puțin trei cicluri
menstruale consecutive. (O femeie este considerată a avea amenoree, dacă
menstrele sale survin namai după administrarea de hormoni, de ex., estrogeni).
De specificat tipul:
Tip restrictiv: în cursul episodului actual de anorexie nervoasă, persoana
nu s-a angajat regulat într-un comportament de mâncat compulsiv sau
de purgare (adică, vărsături autoprovocate sau abuz de laxative,
diuretice sau ciisme)
Tip de mâncat compuisiv/purgare: în cursui episodului actual de anorexie
nervoasă, persoana se angajează în mod regulat într-un comportament
de mâncat compulsiv sau de purgare (adică, vărsături autoprovocate sau
abuz de laxative, diuretice sau ciisme
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger Codul MSN Messenger
daria



Data înscrierii: 14/Oct/2007
Mesaje: 281
Locație: Cluj

MesajTrimis: Dum Oct 14, 2007 10:10 am    Titlul subiectului: Răspunde cu citat (quote)

Mica complectare la Bulimie : Tratamentul bulimiei include consiliere psihologica si cateodata medicatie adjuvanta (medicatie antidepresiva). Tratamentul precoce reduce riscul aparitiei complicatiilor legate de boala.
Daca bulimia este insotita de alte simptome precum depresia, tratamentul adjuvant medicamentos poate fi necesar si durata recuperarii poate fi mai lunga.

Bulimia debuteaza cel mai frecvent in adolescenta tarzie sau la adultul tanar, in special la femei de rasa alba, baieti adolescenti, insa poate aparea chiar si la adulti. Deoarece este o boala cronica, aceasta persista si pe parcursul vietii adulte. La fiecare 10 femei cu bulimie, un barbat dezvolta aceasta boala.
Sportivii, in general sau persoane cu anumite profesii care necesita o constitutie fizica cu greutate mica, precum balerine, manechine, gimnasti, au un risc crescut de a dezvolta bulimie. Anumite tipuri de personalitate cu control inadecvat al impulsivitatii sau acceselor maniacale (comportament obsesiv compulsiv) au de asemenea, un risc crescut de a dezvolta boala. Majoritatea persoanelor cu bulimie apartin unui statut socio-economic mediu sau superior, cu toate ca boala nu are legatura cu statutul socio economic, rasa sau originea etnica.

Etiologia bulimiei nu este cunoscuta dar pare sa aiba legatura cu istoricul familial, influentele sociale (idealul unei siluete perfecte), precum si cu anumite tipuri de personalitate (care tind la perfectionism).
Un risc crescut de aparitie a bolii o constituie existenta unui parinte, sora sau frate care are bulimie, insa, aceasta poate fi doar una din cauze.
Evenimente stresante precum divortul, schimbarea domiciliului, decesul unei persoane apropiate, pot declansa boala la persoanele predispuse.

Bulimia nervoasa poate aparea dupa o dieta severa, mai ales daca pe parcursul acesteia apare excesul alimentar urmat de eliminare fortata. Alimentatia excesiva (infulecarea) poate fi, de asemenea, declansata de o situatie stresanta, cand mancarea este folosita pentru a crea o senzatie de confort general. Sentimentul de vinovatie si rusine declanseaza eliminarea fortata, in scopul evitarii ingrasarii. Totul se transforma intr-un cerc vicios care devine un obicei si se repeta ciclic.
Pe parcursul bolii, eliminarea fortata apare la inceputul zilei, ca apoi seara sa fie urmata de episoade de apetit exagerat. Alimentatia excesiva poate functiona ca un mecanism de compensator dupa o zi stresanta.
Varsaturile recurente elimina in sangele sistemic anumite substante chimice numite endorfine; acest val de endorfine creaza o stare de euforie. Unele persoane care sufera de bulimie isi provoaca varsaturi chiar daca nu sunt precedate de alimentatie excesiva, dat fiind faptul ca acestea determina o stare de bine. Totusi, repetarea episoadelor de varsatura, efort fizic excesiv, abuz de laxative, diuretice, sirop de Ipeca si emetizante pot cauza probleme grave de sanatate; curand persoana pierde controlul asupra acestui ciclu de mancat excesiv si eliminare fortata.
Odata declansata boala, este foarte greu ca persoana in cauza sa revina la obiceiurile alimentare anterioare fara ajutor specializat. Obiceiurile alimentare nesanatoase pot continua ani de zile inainte ca persoana sa apeleze la tratament, astfel ca aceasta s-ar putea sa necesite tratament pentru complicatii in momentul prezentarii la medic.
Aproximativ jumatate din pacienti isi revin complet dupa tratament si mai putin de 10% prezinta in continuare intreaga simptomatologie. Chiar si cu tratament, bulimia e considerata o boala cronica. Recidivele sunt obisnuite, in special in cazul persoanelor care continua sa desfasoare un anumit ritual alimentar (cum ar fi planificarea activitatilor cotidiene in functie de orarul alimentar) sau in cazul persoanelor care nu sunt pregatite sa-si schimbe obiceiurile alimentare.

Factori de risc

Riscul aparitiei bulimiei nervoase este crescut in randul persoanelor care prezinta:
- parinti, frati, surori, cu o tulburare de alimentatie sau care sunt supraponderali sau obezi
- istoric familial de tulburari psihice precum depresia
- istoric familial caracterizat prin abuz de substante medicamentoase
- exces ponderal dupa inceperea unei diete alimentare restrictive
- un anumit gen de caracter/personalitate cu tendinta la perfectionism
- un ideal al conformatiei fizice cu greutate mica, gasindu-se intr-o lupta continua cu valorile socio-culturale.

Consultul de specialitate

Atunci cand o persoana apropiata diagnosticata cu bulimie prezinta:
- imposibilitatea de a elimina urina (retentie urinara)
- palpitatii, batai ale inimii cu o frecventa mai mare sau mai mica decat in mod normal (tahicardie, bradicardie)
- dureri abdominale intense, varsaturi sanghinolente (hematemeza), scaune negre, lipicioase cu aspect de smoala (melena).
Toate aceste semne descrise anterior pot semnifica existenta unei hemoragii la nivelul tractului digestiv.
Este bine sa se apeleze la medic in cazul persoanelor care:
- prezinta episoade de infulecare urmate de necesitatea unei eliminari fortate a alimentelor
- se rusineza de propriul aspect fizic, de greutatea corporala si de propriile obiceiuri alimentare
- prezinta simptome caracteristice bulimiei.
Nu este recomandata doar simpla urmarire a pacientilor cu o tulburare de alimentatie. Ori de cate ori se suspecteaza o astfel de tulburare este bine sa se apeleze la ajutor specializat


Investigatii

Persoanele cu bulimie pot avea o greutate corporala normala, pot fi subponderale sau supraponderale. Majoritatea bulimicilor au o greutate normala. Apetitul exagerat cu infulecare in secret, precum si negarea acestei probleme este frecvent intalnita.Toate aceste elemente fac ca diagnosticul bulimiei sa fie greu de realizat.
Nu exista teste de laborator care sa puna diagnosticul de bulimie. Persoanele cu aceasta tulburare cauta ajutor medical pentru alte simptome care insotesc boala, precum fatigabilitatea (oboseala cronica) sau probleme aparute la nivelul stomacului datorate varsaturilor repetate.
Diagnosticul se bazeaza pe istoricul medical si examenul clinic general. Se poate efectua o evaluare a sanatatii mentale pentru a vedea daca exista si alte afectiuni psihiatrice (precum depresia).
Alte teste de laborator sunt utile pentru a evalua statusul nutritional si, de asemenea, sunt utile in diagnosticul diferential cu alte boli.
Detectia precoce a bulimiei este importanta pentru recuperare. Un diagnostic precoce si un tratament corect al acesteia reduc riscul aparitiei complicatilor pe termen lung sau al decesului in cazurile mai grave. Din pacate nu exista un screening de rutina pentru tulburarile de alimentatie. Ascunderea simptomelor acestei boli este frecventa, ceea ce face diagnosticul si mai dificil; de cele mai multe ori, o persoana apropiata pacientului remarca problema si cauta solutii pentru rezolvarea acesteia. Deseori, bulimia si complicatiile acesteia debuteaza cu mult inaintea diagnosticului.
Tratament - generalitati

Tratamentul bulimiei nervoase include consiliere psihologica (inclusiv consiliere nutritionala) si cateodata medicatie antidepresiva. Tratamentul nu necesita de obicei spitalizare, cu exceptia anumitor cazuri.
Daca bulimia este insotita de alte simptome, poate fi necesar tratamentul suplimentar mai indelungat.

Tratamentul initial

Tratamentul initial depinde de severitatea si durata bolii. Daca nu exista complicatii, tratamentul consta in:
Consiliere psihologica
- terapie cognitiva comportamentala (CBT), care include consiliere nutritionala, cu scopul de a schimba modelul comportamental si gandirea.
Se recomanda:
- 3 mese si 2 gustari pe zi, cu evitarea altor diete
- diminuarea grijilor in legatura cu propriul aspect fizic
- reducerea elementelor responsabile de declansarea episoadelor de exces alimentar prin examinarea relatiilor interpersonale si a diferitelor emotii sau sentimente
- conceperea unui plan personalizat care sa ajute pacientul in recuperare si sa reduca riscul recaderilor
- terapia interpersonala (IT), ajuta pacientul sa analizeze relatia dintre conflictele personale si simptomele bolii
- terapia comportamentala este o abordare de durata a pacientului cu scopul de a-l ajuta pe acesta in controlul propriilor sentimente. Printr-o analiza profunda a provocarilor din viata de zi cu zi, precum si a emotiilor negative, episoadele de excese alimentare si eliminare fortata ar trebui sa se rareasca semnificativ
- terapia de grup poate intarii consilierea individuala. Deseori este de ajutor discutia cu persoane care sufera de aceeasi boala
- terapia familiala in care membrii familiei interfera in recuperarea bolnavului, chiar fara sa realizeze. Membrii familiei se intereseaza despre boala, cer ajutor si, eventual, se confrunta cu problemele iscate in interiorul acesteia.

Medicatia
Antidepresivele, precum fluoxetinul (Prozac), sunt cateodata utilizate in bulimie pentru a reduce numarul episoadelor de excese alimentare urmate de eliminare fortata, precum si pentru a atenua simptomele depresiei care insoteste aceasta tulburare de alimentatie.

Tratamentul de intretinere

Acesta depinde de de durata si severitatea bulimiei si consta in terapie cognitiv comportamentala, cu consiliere nutritionala si schimbarea tipului de gandire si comportament. Tinta terapiei comportamentale este :
- renuntarea la grija exagerata asupra greutatii corporale si a aspectului fizic general
- intelegerea si reducerea elementelor care pot declansa episoadele caracteristice bolii, prin analizarea legaturii dintre relatiile interpersonale si simptomele bolii
- consumul a 3 mese si 2 gustari pe zi, fara alte diete
- alcatuirea unui plan personalizat pentru recuperare si evitarea unor eventuale recaderi.
Terapia interpersonala, ajuta pacientul sa analizeze si sa inteleaga legatura dintre confictele interpersonale si simptomele bolii.
Terapia comportamentala este o abordare de lunga durata in care pacientul invata sa-si controleze propriile emotii. Printr-o analiza completa a provocarilor de zi cu zi precum si a emotiilor negative, episoadele caracteristice bulimiei ar trebui sa se rareasca semnificativ.
Terapia de grup, care intareste beneficiile terapiei individuale. Deseori este util ca pacientul sa vorbeasca cu alte persoane care sufera de aceeasi boala.
Terapia familiala, in care membrii familiei interfera in recuperarea bolnavului chiar fara sa realizeze; acestia se informeaza asupra bolii, ofera sprijin pacientului si incearca sa rezolve problemele din interiorul familiei.
Medicatia antidepresiva, este utilizata in scopul reducerii numarului episoadelor de excese alimentare urmate de eliminare fortata si de a trata alte simptome care pot aparea asociate bulimiei, precum depresia sau anxietatea.
Daca apar complicatii ale bolii (precum deshidratarea severa sau ulcerul gastic), poate fi necesara spitalizarea pacientului, si/sau apelarea la un centru specializat in tulburari de alimentatie.
Deseori pacientii cu bulimie sunt descurajati in fata faptului ca recuperarea necesita un timp indelungat si recaderile sunt destul de frecvente. In cazul in care pacientul nu poate controla situatia si dezvolta un potential suicidal, este obligatoriu sa se apeleze la ajutor specializat.
Consiliereea psihologica combinata cu tratamentul medicamentos antidepresiv are rezultate mai bune decat folosirea singulara a antidepresivelor.
Tulburarile de alimentatie sunt greu de tratat, recuperarea necesitand luni, chiar ani de zile. Cu cat tratamentul este inceput mai devreme cu atat sansele unei recuperari totale este mai mare.

Profilaxia

Nu exista nici o metoda cunoscuta de a preveni bulimia nervoasa. Tratamentul precoce este considerat metoda cea mai buna de a incetini si de a stopa evolutia bolii. Recunoscand semnele bolii si apelarea la ajutor specializat pot preveni complicatiile bolii.
Exista mai multe modalitati ca adultii sa invete copii si adolescentii sa-si dezvolte o atitudine pozitiva asupra lor insasi si prin aceasta sa previna aparitia bolii. Dintre acestea amintim:
- optica sanatoasa, pozitiva asupra sinelui precum si a celor din jur. Este important ca si copii sa-si ingrijeasca propriul corp si sa nu faca o legatura intre popularitatea caracteristica varstei si un aspect fizic caracterizat printr-o greutate mica
- optica sanatoasa in legatura cu alimentatia si exercitiul fizic. Nu este recomandata recompensarea sau pedepsirea copiilor cu hrana (santajul alimentar) - oferirea unui exemplu pozitiv in legatura cu o alimentatie sanatoasa si un exercitiu fizic adecvat, este de asemenea utila in educarea copiilor.

Tratamentul ambulator (la domiciliu)

Tratamentul ambulator este foarte important in cazul pacientilor cu bulimie nervoasa. Este utila stabilirea unor obiective de catre pacientul in cauza, de medicul curant, nutritionist si de consilierul autorizat.
Cateva dintre aceste obiective includ:
- dezvoltarea autocontrolului emotional, renuntarea la sentimentul de vinovatie, impacarea cu sine si petrecerea timpului liber cu persoanele dragi
- rabdare si perseverenta, constientizand ca scopul terapiei este ca pacientul sa se simta mai bine cu fiecare zi care trece
Membrii familiei trebuie, de asemenea, sa sustina pacientul, intelegerea bolii si a simptomelor acesteia fiind in folosul intregii familii.
Se recomanda de asemenea:
- evitarea, controlul sentimentelor de vinovatie si rusine; incercarea de a gasi un motiv responsabil de aparitia bolii nu este utila, ci mai degraba abordarea unei atitudini pozitive, cu schimbarea lucrurilor in bine
- oferirea ajutorului psihic necesar persoanelor apropiate afectate de bulimie, in special in cazul acelora care necesita tratament de durata sau se simt foarte descurajati.

Medicatia

Medicamentele precum antidepresivele pot scadea frecventa episoadelor de excese alimentare urmate de eliminare fortata caracteristice bulimiei nervoase.
Pot fi de asemenea folosite si in alte boli, precum depresia, care insoteste deseori bulimia. Se mai pot folosi, de asemenea, pansamentele gastrice (medicamente care scad aciditatea gastrica, antiacide). O multitudine de laxative se pot folosi in scopul inlocuirii si reducerii efectelor adverse a laxativelor mai puternice, folosite in eliminarea fortata din episodul bulimic.

Alegerea medicatiei

Medicatia antidepresiva este folosita cu scopul de a reduce numarul episoadelor bulimice si de a trata depresia care insoteste boala.
De cele mai multe ori se incearca mai multe tipuri de medicamente pana se gaseste antidepresivul cel mai bun pentru pacientul in cauza. Tratamentul are o rata de succes mai mare daca este asociat cu consiliere psihologica (care include si consilierea nutritionala).
Asociatia Americana pentru Alimentatie si Medicamente a intocmit o serie de recomandari pentru pacienti, familiile acestora si medicii curanti cu scopul realizarii unei monitorizari cat mai corecte a pacientilor cu bulimie, in special in cazul copiilor care iau medicatie antidepresiva si prezinta semne de labilitate psihica cu eventuale tentative de suicid. Acest lucru este foarte important mai ales in cazul schimbarii tratamentului.
Necesita o atentie speciala pacientii care prezinta anxietate accentuata, atacuri de panica, agitatie, iritabilitate, insomnie, impulsivitate, ostilitate si manie, in special daca apar la copii, care nu-si pot controla impulsivitatea. Organizatia nu sfatuieste intreruperea tratamentului antidepresiv, ci mai degraba recomanda o monitorizare corecta a pacientilor aflati sub tratament.


Alte optiuni terapeutice

Consilierea psihologica este o parte importanta a tratamentului bulimiei nervoase. Aceasta invata pacientul sa se debaraseze de stres, element care poate declansa episoadele bulimice. O asociere a tratamentului medicamentos cu consilierea psihologica aduc un beneficiu mare in tratamentul bulimiei.
Consilierea psihologica cuprinde:
- terapia cognitiva comportamentala
- terapia nutritionala, precum si incercarea de a schimba anumite modele comportamentale si gandirea defectuoasa caracteristice bolii
- 3 mese si 2 gustari pe zi, cu evitarea altor diete
- diminuarea grijilor in legatura cu aspectul fizic si greutatea corporala
- intelegerea si eliminarea elementelor care pot declansa episoadele bulimice prin consiliere interpersonala si intelegerea proprilor sentimente
- dezvoltarea unui plan individualizat in scopul recuperarii si evitarii recidivelor
Terapia interpersonala ajuta la intelegerea legaturii dintre conflictele interpersonale si simptomele bolii.
Terapia comportamentala este o abordare de lunga durata care ajuta pacientul sa-si controleze propriile sentimente. Intelegerea adecvata a provocarilor din viata de zi cu zi si a emotiilor negative scade numarul episoadelor bulimice.
Terapia de grup, intareste beneficiile terapiei individuale. Cateodata este de ajutor comunicarea cu persoane care sufera de aceeasi boala.
Terapia familiala - membrii familiei interfera chiar fara sa realizeze in recuperarea bolnavului. Este util ca acestia sa cunoasca semnele bolii, sa ofere suportul necesar recuperarii si sa gaseasca o solutie pentru problemele familiale care ar putea declansa recidive.
Desi nu face parte din tratamentul initial al bulimiei, atenuarea stresului, ajuta in recuperarea bolnavului. Dintre tehnicile menite sa faca acest lucru, amintim:
- masajul terapeutic
- exercitii de respiratie cu scop relaxant
- relaxarea musculara progresiva
- aromaterapia, care foloseste uleiuri esentiale pentru inducerea si mentinerea relaxarii.

Stiu ca am zis ca u va pomenesc de tratamente da am gasit informatiile astea explicate mai pe inteles si cred ca sunt utile .ASTEPT parerile si intrebarile voastre.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger Codul MSN Messenger
daria



Data înscrierii: 14/Oct/2007
Mesaje: 281
Locație: Cluj

MesajTrimis: Dum Oct 14, 2007 10:10 am    Titlul subiectului: Răspunde cu citat (quote)

MESAJE DE LA PERSOANE BOLNAVE
1.De cateva luni incoace am tot incercat sa gasesc solutii pentru a ma trata singura de bulimie (n-am curajul sa ma destainui), iar acum cateva luni am dat peste medicamentele de slabit, care intr-un fel sau altul actioneaza asupra celulelor din organism, a creierului etc si inhiba foamea. Cu toate ca majoritatea dintre ele sunt contraindicate in bulimie, am gasit undeva pe un site informatia ca tocmai acest gen de medicamente ar putea ajuta la reducerea crizelor bulimice. Am luat acel medicament si, intr-adevar,pentru prima data in ultimii circa 14 ani din viata mea am reusit timp de 2 saptamani sa ma alimentez normal si sa nu vomit. Dupa cele 2 saptamani am varsat o data, dupa aceea iar am rezistat cateva zile, iar am varsat, si tot asa… Am si slabit in aceasta perioada cateva kg, lucru care nu mi-a displacut deloc. De fapt pot sa spun ca a fost poate cea mai fericita perioada din ultimii ani – sa ma pot ridica de la masa satula fara sa ma napustesc la baie, stiind ca mai si slabesc . Problema ese ca efectul medicamentului a durat foarte putin, aproximativ 2 luni, dupa care am inceput sa am iarasi crize zilnice de bulimie, ca urmare am marit doza, dar fara rezultat, asa ca am renuntat sa-l mai iau . Acum ma confrunt din plin cu reversul medaliei: mi-e foame intr-una, nu ma pot abtine de la mancare, abia ies din baie si trebuie sa ma indop din nou, iar kilogramele au inceput sa revina unul cate unul, incet, dar constant.
2.Eu am incercat sa ma tratez de TA imediat dupa ce am constientizat ca sunt bolnava.Pe la 12-13 ani am inceput sa sar peste mese, sa fac exercitii fizice, sa merg la volei, aerobic,la bazin ...
La 14 ani am inceput sa vomit, iar la 15 am constientizat ca sunt bolnava.
Miva, zici ca nu ai curajul sa te destainui...stiu cum e...Dar daca nu o faci, nu te vei putea vindeca.Nu trebuie sa te destainui aici ,pe forum,dar macar unui psiholog, psihiatru nush.
Acum am 18 ani, si dupa 3 ani de incercari sa ma tratez singura, am dat intr-o depresie din care nu mi-am inchipuit ca voi reusi sa ies vreodata.Am reusit cu ajutorul antidepresivelor sa-mi revin,dar in primul rand cu ajutorul lui Dumnezeu.Acum nu mai vomit, mananc de toate, imi place cum arat...
Nu pot sa spun ca sunt vindecata.Efectele bulimiei si anorexiei asupra corpului sunt devastatoare,asta am constatat pe pielea mea.Pana ma voi recupera complet poate vor trece ani.Stii ce e mai ciudat?Faptul k atunci cand eram mai bolnava(in perioadele cand vomitam intruna sau nu mancam nimic zile intregi) mi se parea ca nu mi se poate intampla nimic,ca nu-mi fac rau, ca sunt sanatoasa...
Oricum singura e greu(ca sa nu zic imposibil) sa te desprinzi de cercul vicios in care te afli.Ai nevoie de cineva care sa te trezeasca la realitate...
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger Codul MSN Messenger
daria



Data înscrierii: 14/Oct/2007
Mesaje: 281
Locație: Cluj

MesajTrimis: Dum Oct 14, 2007 10:11 am    Titlul subiectului: Răspunde cu citat (quote)

Cum poti fi ajutat?

Cel mai dificil e sa-ti accepti situatia, fara a te complace in ea: ai o problema, ai o tulburare a comportamentului alimentar. Al doilea pas ar fi sa intanzi mana dupa ajutor. Multi dintre noi considera ca problemele personale trebuie rezolvate in intimitate fara a-i lasa pe ceilalti sa se implice.
Persoanele care sufera de o perturbare alimentara sunt independente si nu sunt obisnuite sa-si impartaseasca gandurile si sentimentele celorlalti si in nici intr-un caz unui psiholog. E posibil sa ne simtim jenati sau de parca i-am deranja sau le-am indesa pe gat probleme noastre celorlati (stiu din propria experienta). De aceea mi te adresez direct si-ti spun ca: NU este o rusine sa ai probleme! NU este o rusine sa ai o perturbare a comportamentului alimentar! NU esti singur(a)!!!
Aceasta problema este mult prea mare pentru a o rezolva singur, fara sa apelezi la persoanele de incredere sau specializate in domeniu. Ajutorul exista si iti va fi oferit, daca il ceri. Nu trebuie sa ramai vesnic prizonier al acestei afectiuni. Nu este doar bine sa apelezi la ajutor, ci este necesar.

In strainate exista mai multe forme de terapie, si anume: terapie individuala, cea in familie si cea in grup. Se administreaza si unele medicante in timpul terapiei iar cei a caror situatie e critica vor fi internati la spital.
In Romania inca nu m-am documentat indeajuns cum se procedeaza in astfel de cazuri. Multi doctori de familie probabil nu vor realiza gravitatea problemei tale. In acest caz iti recomand sa te consulti cu alti doctori, pana cand vei gasi unul care stie cum sa reactioneze corect in cazul tulburariilor de comportament alimentar. Sunt desigur si aici psihologi si presupun ca sunt in stare sa trateze aceasta afectiune. Problema e ca aici, contrar tarilor din occident, casa de sanatate nu acopera costul tratamentului, prin urmare va trebui sa bagi mana adanc in buzunar pentru a putea beneficia de un tratament profesionist.
Repet din nou, nu sunt medic! Dar as dori ca aici sa va puteti forma macar o imagine de ansamblu referitoare la tulburarile alimentare.

Terapia individuala
Astfel iti este posibil sa-ti cunosti mai bine terapeutul si sa dobandesti o anumita incredere in el. In momentul in care vei avea incredere in el, iti va fi mult mai usor sa lasi frau liber sentimentelelor care atat de mult timp le-ai tinut ascunse. Vei putea sa incepi sa te concetrezi asupra cauzei perturbarii tale, care e ea si cum poti sa o depasest. Vei incepe sa intelegi de ce si cum perturbarea a devenit calea principala de tratare a problemelor si vei incepe sa-ti doresti sa gasesti o cale mai sanatoasa. Majoritatea sedintelor vor trata centrul de greutate a perturbarii tale alimentare. Unele persoane merg zilnic la terapeut, altii o data la saptamana sau chiar mai rar. Cantitatea si periodicitatea sedintelor tale o vei putea stabili dupa voia ta si dupa acceptul psihologului tau.

Terapia in grup
Aceasta poate fi de ajutor celor care vor sa-si revina, care vor sa se detaseze de problemele lor cauzate de aceasta afectiune si celor care vor sa auda experientele, situatiile si parerile celorlalti membrii ai unui grup. Vei fi pentru prima oara inconjurat(a) de persoane care stiu exact prin ce treci si nu te vor judeca deoarece judecandu-te, se judeca indirect pe ei. Probabil ai considerat intr-un moment dat ca esti singur(a) pe pamant care se confrunta cu asa ceva, iar acum vei reliza ca nu e asa. Astfel de grupuri se intalnesc de obicei o data pe saptamana pentru a discuta ceea ce-i afecteaza: despre tulburare in sine, despre metode si posibilitati de a schimba aceasta situatie si pana la cele mai ascunse, posibilele sau improbabile cauze care duc la o astfel de afectiune. Membrii unui grup se sprijina reciproc si se ajuta in schimbarea comportamentului alimentar sau in a gasi solutii optime problemelor lor.
Aceste grupuri nu sunt conduse de cineva care lucreaza sau se confrunta cu aceste cazuri ci exista o persoana care se ocupa de coordonarea grupurilor si in stabilirea intalniriilor si a ordinii in cadrul acesteia. Membrii grupului se pot intalni oriunde si oricand acestia bine-voiesc.
In cazul in care se vor aduna in de-ajuns membri in forum, m-am gandit, sa organizez astfel de intalniri (probabil pe judete) in care sa poata participa oricine din forum. Dar pana acolo mai este drum lung.

Terapia in familie
Aceasta forma a terapiei implica doar acele persoane care sunt foarte apropiate afectatului. Acestia pot fi parintii, fratii sau surorile, verisori sau verisoare, bunici, parteneri si prieteni foarte apropiati, in general persoane intre care exista o legatura afectiva foarte stransa.
De obicei o perturbare a comportamentului alimentar indica faptul ca in familie exista probleme precum: cearta nejustificata sau care intervine des, problemele cauzate de consumul de droguri sau alcool, molestari fizice sau abuz sexual, lipsa de comunicare, probleme financiare sau lipsa de afectiune. Toate acestea pot fi discutate intr-o astfel de sedinta in care sa participe si unii membrii ai familiei. Insa pentru a lua parte la terapie, membrii familiei trebuie intai sa-si dea consimtamantul, sa participe direct la discutii si mai ales sa fie deschisi si pregatati in a lua unele decizii care sa schimbe situatia actuala sau sa-si recunoasca vina si contibutia la adoptarea afectatului unui astfel de comportament alimentar.

Tratament medical
Este important ca sanatatea ta sa fie supravegheata de un medic care sa fie informat de situatia ta. Pot aparea multe complicatii iar daca acestea nu sunt tratate, pot fi fatale. Iti recomand sa fi deschis si sa vorbesti cu medicul tau despre starea sanatatii tale. Nu uita de secretul profesional care trebuie respectat de acesta. Doar asa vei putea gasi calea optima spre o insanatosire. La fel de important este, precum am mai spus, ca medicul tau sa fie familiarizat cu perturbarile alimenatre pentru a sti cum sa reactioneze.
Daca esti bulimic, ar fi indicat sa mergi regulat la stomatolog pentru a fi constient de situatia dintiilor tai.
Un nutritionist ar fi cel mai bine pregatit pentru a te pune in tema cu mancarea „normala”. Deoarece toate simturile sunt amortite, probabil nu vei putea fi in stare sa decizi singur de inseamna mancare normala si mananca normal. Acesta iti va putea chiar intocmi un plan de alimentatie care te va ajuta la inceput foarte mult.

In unele cazuri medicamentele au fost de ajutor in procesul de insanatosire. Antidrepresive precum Prozac, Paxil si Zoloft (in cazul meu a fost Xanax) se administreaza in cazurile in care persoanele afectate devin puternic depresive. In plus pot ajuta in rarirea cazurilor de infulecare si apoi vomare. Totusi nu trebuie vazute medicamentele ca o cale unica de abordare. Ele dau randament in paralel cu alte metode de tratament.
Daca greutatea ta este extrem redusa sau daca cazurile de infulecare si apoi vomare sunt dese in cursul unei zile, atunci internarea intr-un spital ar fi indicata sau chiar necesara. Se poate ca terapia sa nu fie suficienta iar persoana afectata sa aibe nevoie de cineva care sa-i controleze alimentatia atunci iar internarea este indicata. In unele tari exista clinici speciale pentru aceste cazuri in care te poti interna, insa in Romania cum aceasta problema este aproape deloc dezbatuta, nu exista vreo astfel de clinica.


Primii pasi spre o alimentatie normala

Este important sa nu te ocupi doar de identificarea cauzelor degeglarii obiceiurilor tale alimentare ci sa si incercerci sa adoptezi un comportament alimentar sanatos. Multor persoane le este frica sa manance normal deoarece presupun ca se vor ingrasa sau odata ce au inceput sa manance nu se vor mai putea opri. Insa aceasta grija este total nejustificata. Este necesar de mult timp pana a putea afirma ca ai un comportament alimentar normal si mai ales este indicat ca acel proces sa fie cat se poate de incet abordat pentru a evita posibilele dezamagiri sau panicari care vor cauza pierderea a tot ceea ce ai reusit sa obtii.

Daca ai un comportament bulimic sau mananci extrem de mult fara a-ti provoca vomarea, incearca sa mananci de 3 ori pe zi in cantitati normale plus 3 mese mici intre cele principale. Aceste mese ar trebui sa fie zilnic cam la aceasi ora. La inceput poate te va ajuta un plan de alimentatie, conform caruia vei sti clar ce sa mananci fara a-ti creea apoi puternice sentimente de vinovatie sau nesatisfactie. Nu manca pe langa acestea. Carbohidratii precum cereale, paste fainoase, orez, paine, si desigur fructele si legumele ar trebui sa constituie circa 50-60% din cantitatea totala zilnica pe care o consumi. Grasimile (lipidele) sunt la fel substante organice care ar trebui sa ocupe un procentaj de 25% din totalul zilnic, pe cand proteinele precum ouale, carnea rosie, lactatele si carnea de pasare ar fi indicat sa nu depaseasca un total de 10-15%.
Daca iti vei permite sa mananci mai des si mai mult s-ar putea sa te chinuie sentimente de vinovatie, disperare sau de parca ai fi ratat ocazia de a te insanatosi, iar acestea vor conduce la noi excese de mancare si apoi la vomare. La inceput evita alimentele care-ti fac mai mare pofta pe altele sau cele care dupa ce le-ai mancat sa iti creeze sentimente precum sus amintite. Cu timpul, incetul cu incetul vei putea manca ce doresti stiind ca nu te mai afecteaza starea de spirit. Dar atentie, plan de alimentatie nu inseamna cura de slabire. Uita de acel numar care iti indica greutatea deoarece acel simplu numar iti va controla din nou viata.
Pune-ti imediat deoparte cantarul (sau metrul)! Aceste metode de masurare te pot impiedica considerabil in atingerea scopului tau. Gandeste-te in acelasi timp la faptul ca nu esti un numar oarecare astfel incat acea cifra indicata de cantar nu va schimba absolut cu nimic calitatiile tale, si bazeaza-te pe faptul ca esti o persoana adorabila care nu are nevoie de o cifra care sa-i dirijeze viata. Incearca sa iti gasiti un hobby sau o alta ocupatie care sa-ti acapareze atentia dupa fiecare masa pentru a-ti fura gandurile care iti inpanzesc in mod mintea. Daca te simti incomod si te deranjeaza sentimentul de satietate, incearca sa practici exercitii de respiratie.
Inceteaza cu numaratul caloriilor, lucru care-ti va afecta alimentatia. Mai bine incercati sa te concentrezi asupra altor lucruri, precum aflarea si invatarea a ceea ce inseamna de fapt o alimentatie normala. Observarea obiceiurilor alimentare ale celorlati poate fi destul de ajutator. Uneori mai ajuta sa iti imaginezi mancarea ca un medicament indispensabil. Chiar daca nu-l vrei, esti constient ca e necesar pentru a te insantosi si pentru a reveni la o viata normala. Sau imagineaza-ti ca mancarea e pentru tine ceea ce e combustibilul pentru un utilaj; fara acesta masina nu va functiona niciodata.

Gadeste-te ca acea voce din subconstient minte – trebuie sa mananci, orice ti-ar spune aceasta. Astfel vei reusi sa dobandesti din nou controlul asupra vietii tale. Multi oameni considera ca detin controlul atunci cand nu mananca, insa adevarul e ca exista intr-adevar un control dar nu tu il detii ci acea perturbare alimentara care iti spune sa refuzi mancarea. Daca faci excesiv sport, incearca incetul cu incetul sa reduci pana atingi cote normale ale activitatii fizice.
La inceput ai putea incerca sa mananci „mecanic”, adica sa-ti stabilesti la diferite ore ale zilei mese in timpul carora sa mananci cate ceva chiar daca nu-ti este foame, deoarece mecanismele corpului care indica foamea si satietatea nu functioneaza inca. Cu timpul insa desigur aceste sentimente vor reaparea iar tu vei putea manca dupa sentiment. Gandeste intotdeauna ca NU exista aliment care sa genereze ingrasarea atata timp cat este consumat intr-o anumita masura.

Renunta la produsele dietetice. Cumpara alimente care iti sunt gustoase si nu pe acelea care sti ca au un continut redus de calorii. Alimentatia normala necesita timp si incearca sa nu te pripesti si nici sa nu accelerezi acest proces de insanatosire. La inceput va fi o adevarata provocare care-ti va da bataie de cap, dar cu timpul va ajunge sa faca parte din viata ta zilnica, precum respiratia. Nu te vei mai irosi gandurile cu astfel de probleme si te vei simti liber sa incepi tot felul de activitati noi care iti vor imbucura viata.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger Codul MSN Messenger
daria



Data înscrierii: 14/Oct/2007
Mesaje: 281
Locație: Cluj

MesajTrimis: Dum Oct 14, 2007 10:11 am    Titlul subiectului: Răspunde cu citat (quote)

EU AM PLANS CAND AM CITIT NU CREDEAM CA POT GASI ATATEA PERSOANE BOLNAVE DE BULIMIE SI ANOREXIE IN ROMANIA
(mesaj luat de pe un forum) Am nevoie de ajutor. Simt ca sunt intr-un punct mort . Am anorexie cam din 2004-2005.Eram intr-o faza cam urata cand am ajuns la spital. Ce am vazut acolo si la cate am tras refuz sa ma duc iar. Mi-am revenit nu am mai avut probleme cu greutatea, mancam normal la orele fixe si nu am mai avut nici o problema…..pana anul asta. Am avut cateva probleme care m-au dat peste cap si fara sa imi dau seama boala a revenit. Am scazut foarte mult in greutate, imi e rau, am dureri mari, tremur, am momente cand simt ca inima imi cedeaza si nu mai pot respira. Sunt atat de disperata, somn nu mai am, lupt sa revin la normal dar dupa ceva timp cedez……. am nevoie de ajutor. Am 1.60 cm si greutatea imi joaca la 44 Kg ma chinui si deabia am ajuns la 48 de kg.Incerc sa respect programul, sa mananc la ore fixe, iau vitamine, minerale, incerc sa mananc normal dar cum mananc dupa ora 5 sau ceva mai mult incep durerile , imi tremura mainile, inima bate prea tare, sunt momente cand am frisoane, respiratia imi devine grea, incerc sa ma abtin sa nu vars asa ca ma intind pe jos si incerc sa rezit. Am rezistat cateva zile pana ieri cand criza a inceput iar si a fost mult mai puternica. Nu vreau sa ma las coplesita , nici sa cedez nu imi mai doresc, am prins teama ca daca continui asa si nu imi revin cat mai repede nu o sa mai ridic din pat. Nu vreau sa stie nici un prieten despre problema mea si refuz sa spun cuiva, nu am nevoie de mila lor sau sa fiu privita in alt stil doar pentru ca am problema asta, stiu ca pot reusi singura daca vreau dar trebuie sa trec prima etapa care mi se pare foarte grea . Recunosc ca imi e foarte greu, mai ales noaptea, atunci imi e cel mai greu .Mi se intampla sa am crizele si in public, mi se face rau dar lumea trece pe langa mine, majoritatea cand ma vad cum tremur banuiesc ca sunt drogata. Imi e tare frica , ma speri usor, noaptea cum simt ca imi e un pic rau plang si nu mai inchid ochii pana a2 a zi. Ma asteapta o viata in fata, am 26 de ani, deabia am terminat o facultate si vreau mai mult de la viata, am vointa, sunt puternica si stiu ca am invins odata boala si pot si a 2 a oara , nu imi sta in fire sa plang dar am ajuns in stadiul cand nu ma pot opri .Nu stiu de unde sa pornesc si nici nu vreau sa….. Nu am la cine sa apelez sau la o persoana care sa fie langa mine. 4 zile am rezistat dar a 5a zi am cedat . Cum incerc sa fortez organismul sa mananc mai mult ma apuca criza, daca urmez un program si sa mananc putin si mancare usoara ma simt ok , nu mai vars, nu mai tremur nu mai ma dureri dar imi pierd rabdarea asa ca fortez organismul si cand fac asta ……e groaznic Prefer casa desi ma stradui sa ies la plimbare - devin nervoasa un pic, ma cuprinde teama si abia astept sa ajung acasa.M-am inchis in interior desi am momente cand imi vine sa tip dupa ajutor, mi-am indeparat foarte mult prietenii, nu imi permit sa ma duc la un psiholog. Vreau sa stiu cat dureaza vindecarea si care sunt etapele. Dupa cat timp pot forta mai mult? Ce sa fac sa rezist noaptea…boala asta se poate vindeca de tot, sa nu mai revina?
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger Codul MSN Messenger
daria



Data înscrierii: 14/Oct/2007
Mesaje: 281
Locație: Cluj

MesajTrimis: Dum Oct 14, 2007 10:12 am    Titlul subiectului: Răspunde cu citat (quote)

Care este diferenta dintre anorexie si bulimie?

Cea mai mare diferenta este aceea ca o persoana bulimica mananca o cantitate mare de alimente, dupa care isi provoaca voma sau apeleaza la diuretice, laxative pentru a-si pastra greutatea. Spre deosebire de acestia, persoanele anorexice se infometeaza, evita produsele bogate in calorii si sunt obsedate de exercitii fizice. De regula, persoanele bulimice nu pierd la fel de multe kilograme ca si persoanele anorexice.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger Codul MSN Messenger
daria



Data înscrierii: 14/Oct/2007
Mesaje: 281
Locație: Cluj

MesajTrimis: Dum Oct 14, 2007 10:12 am    Titlul subiectului: Răspunde cu citat (quote)

Psihicul si alimentatia


Atunci cand atitudinea si comportamentul normal in raport cu alimentele, greutatea si imaginea corporala se altereaza, se pot dezvolta si instala tulburarile de alimentatie. Aceste anomalii pot afecta persoane de orice rasa, sex, nivel socio-economic sau de inteligenta. Statistic, tulburarile de alimentatie sunt mai raspandite la populatia alba, in special fiind afectate femeile din clasele de mijloc si superioara, cu varste intre 13 si 30 de ani. Debutul apare de obicei in timpul liceului si afecteaza 5-10% dintre eleve.

Exista o serie de factori care influenteaza dezvoltarea tulburarilor de alimentatie. Perceptia corpului ideal feminin cat mai suplu, iar a idealului masculin cat mai conturat muscular, le determina pe anumite persoane sa-si stabileasca teluri nerealiste si sa faca eforturi anormale pentru a-si schimba structura corporala. De fapt aceste persoane se identifica cu forma corpului lor si dau atentie deosebit de mare dietelor drastice, cantaritului de mai multe ori pe zi si informatiilor de orice natura care privesc scaderea in greutate. Cu toate ca nu poate fi identificat un singur factor care sa constituie cauza tulburarilor de alimentatie, specialistii sunt de acord ca de cele mai multe ori aceste afectiuni se instaleaza dupa urmarea unor diete foarte restrictive in mod repetat.

In ultimii 10 ani, numarul persoanelor diagnosticate cu astfel de tulburari a crescut continuu. Informarea populatiei prin materiale explicative referitoare la aceste tulburari, precum si intelegerea cauzelor si efectelor acestora, reprezinta primul pas in combaterea acestor afectiuni.

Alimentatia compulsiva
Este o tulburare de alimentatie care nu a fost recunoscuta de lumea medicala ca o problema separata si distincta de bulimie pana in 1997. Este similara bulimiei, in sensul ca persoanele cu aceasta tulburare consuma cantitati mari de alimente, in mod necontrolat, pe o perioada scurta de timp, doar ca nu au tendinta de a scapa de excesul caloric ingerat prin metodele mai sus amintite si deci, aceste persoane sunt supraponderale. Statistic s-a demonstrat ca 40-50% dintre obezi sufera de alimentatie compulsiva.

Vestea buna este ca toate aceste tulburari pot fi tratate atata timp cat persoana in cauza, nutritionistul si psihologul vor comunica eficient si formeaza o adevarata echipa.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger Codul MSN Messenger
daria



Data înscrierii: 14/Oct/2007
Mesaje: 281
Locație: Cluj

MesajTrimis: Dum Oct 14, 2007 10:12 am    Titlul subiectului: Răspunde cu citat (quote)

buna.azi cand am intrat pt prima oara pe acest forum m am ingrozit la cele citite si mai ales ca mi am dat seama ca ma aflu in aceeasi situatie.nu vroiam sa cred pana acum ca as suferi de o asemenea boala probabil pt ca era anorexia,dar acum cred ca trec in cealalta extrema.ma simt ingrozitor.am avut o vara minunata,aratam asa de bine,adevarul e ca nici nu mancam prea mult si daca se intampla intr o zi,a doua nu mai mancam nimic si asa reveneam la normal.dar acum..nu stiu cum sa ma controlez sa nu mai mananc,incerc sa ma ambitionez dar nu tine.am inceput sa ma ingras si nu pot accepta asta.tre sa marturisesc cs sunt o persoana care in tot incerc sa ating perfectiunea.acum ma uit la poza de pe calculator din vara,apoi ma uit in oglinda si imi vine sa mor.de o luna am inceput sa ma ingras,de atuci nu mi am vazut prietenul,l am evitat,nu vreau sa ma vada asa.el nu stie ce se intampla,dar de maine vreau sa ma apuc serios de slabit.vreau sa slabesc 5 kg(cam atat cred ca am pus pe mine de cand nu m a vazut) pana sambata.oare o sa reusesc?singura nu pot.pentru prima data recunosc ca am nevoie de ajutor si apelez la voi pt ca la altcinea mi e imposibil.ar mai fi multe de zis despre mine.va rog ajutati ma sa reusesc,nimic nu imi vine sa fac nici la sc nu ma prea duc,sunt mereu deprimata,plang cand imi amintesc cum aratam,cum stateau hainele pe mine(acum nici nu vreau sa ies din casa,nu stiu ce sa iau pe mine,nimic nu mai imi vine bine..nici sa dorm binr nu mai pot)stiu ca inceputul e cel mai greu dar am realizat ca de data asta nu pot sa trec singura peste acest inceput.am nevoie de sprijin si incurajare,astept mesajele voastre(marturia unei persoane bolnave)
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger Codul MSN Messenger
daria



Data înscrierii: 14/Oct/2007
Mesaje: 281
Locație: Cluj

MesajTrimis: Dum Oct 14, 2007 10:12 am    Titlul subiectului: Răspunde cu citat (quote)

Buna XTyna.

As vrea sa-ti spun si povestea mea... poate te ajuta. Eu cred ca sa spui in viata ca "toate relele mi se intampla mie" sau "trebuia sa mi se intample mie" nu e adevarat. Sunt f multi oameni care sufera. De fapt cred ca sunt f putini cei care nu au patit nimic mai grav. Eu am avut o depresie super nasoala care mi-a facut viata greu de suportat timp de cativa ani buni. Nu putem sa ma concentrez aproapte deloc, deci nu tu facultate si in general eram extrem de limitata. Povestea e lunga. Dar pe langa aspectele astea am avut si eu probleme alimentare. Mereu mi-au placut prajiturile si pateuturile. Cand am avut caderea am avut vointa cateva luni sa duc o viata sanatoasa: sport, mancare naturista ca la carte dar nu m-am facut mai bine pt ca nu ma dusesem la nici un medic. Dar dupa un an de taraganeala nu stiu daca de la medicamente sau de la tacaneala, nu ma mai puteam opri din mancat. As fi mancat orice in continuu. Nu conta ce gust avea, trebuia sa bag in mine. M-am ingrasat vreo 10 kg incat nu ma mai incapea nimic... Si am luptat cu pofta asta multi ani, eu care nu am vointa. Cred ca m-am mai potolit cand mi-a mai venit mintea la cap. La mine pofta asta nebuna de a manca era o chestie psihica. Mancam de plictiseala, de agitatie... Cred ca se rezolva cu vointa... Eu insa cand mi-am mai limpezit mintea dupa tot felul de incercari de tratament... atunci m-am mai normalizat cu mancatul. Inca mananc mai mult decat altii dar oricum in limitele normalului... Mai am de luptat.

Curaj. Viata e o lupta si puterea se afla in tine
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger Codul MSN Messenger
daria



Data înscrierii: 14/Oct/2007
Mesaje: 281
Locație: Cluj

MesajTrimis: Dum Oct 14, 2007 10:13 am    Titlul subiectului: Răspunde cu citat (quote)

Sunt aproape doi ani deja de cand subiectul "mancare" a devenit un chin pentru mine.Dimineata o incep "ca la carte":fara paine,dulciuri,prajeli,ca o zi normala de cura.Imi beau cei 2 litri de apa,fac sport zilnic...adica respect exact principiile cu care in urma cu 2 ani am dat jos 15 kg in 4 luni.In momentul in care apare insa un altiment "interzis" uit de tot!Si o bucatica cat de mica de ciocolata,o feliuta de paine sau un snitel sunt suficiente pt a declansa o noua criza.In mintea mea tampita ziua respectiva este "sacrificata" deci pot manca tot ce vreau si cat vreau ca incep a doua zi cura.Si tot asa zic dar in fiecare zi o dau cu batul in balta.Nu mai am vointa deloc.Am fost la psiholog dar nici un rezultat.Si uite asa in 2 ani am pus 20 kg pe mine...adica cu 5 mai mult decat greutatea de la care am plecat initial.M-am informat in domeniul bulimiei.Am citit si sunt convinsa ca a fost consecinta curei prea drastice.Defapt n-a fost drastica la inceput,dar aveam cateva reguli ale mele pe care le respectam cu sfintenie.Printre altele,nu mancam seara decat eventual un fruct.Tin minte ca ajunsesem la mare unde aveam pranzul si cina incluse dar nu aveam dejun,asa ca dejunul nu l-am mancat,cina nici atat si ramanea masa de pranz pt ca nu dadeam banii pe fructe, la mare.Tin sa precizez ca atunci nu mai era nevoie sa tin cura pt ca slabisem chiar prea mult,dar eram obsedata.Ma vedeam grasa(la 44 kg) si m-am intors de la mare o aschimodie fara vlaga.Vedeam negru in fata ochilor cand ma trezeam.Acolo a fost greseala.Am devenit anorexica dar nu pt mult timp pt ca am dat-o in bulimie...dar rau de tot.A fost un timp cand si vomitam...acum doar mananc si mananc si mananc.Ma gandesc numai la mancare si sunt disperata.Unde ajung daca continui in ritmul asta????Nu ma respect deloc...(apropo,am 17 ani) marturii preluate de pe un forum
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger Codul MSN Messenger
daria



Data înscrierii: 14/Oct/2007
Mesaje: 281
Locație: Cluj

MesajTrimis: Dum Oct 14, 2007 10:13 am    Titlul subiectului: Răspunde cu citat (quote)

din pacate,acum vorbesc in numele uneia din prietenele mele cele mai bune....povestea ei suna cam asa:la 15 ani,fotomodel de top inaltimea 1,75-55kg...atunci nu avea nici o problema cu greutatea dar avea grija ce manca si facea si putin sport;un an mai tarziu,primeste o oferta pt un catalog la milano dar impresarul ii spune sa mai slabeasca 5 kile ca sa ia si un contract acolo!! zis si facut(mentionez ca parintii ei erau plecati in italia si ea statea cu matusa ei) s a apucat de dieta doar cu mere,a mancat cam 10 mere pe zi de marime medie si a facut o ora de sport pana cadea de ameteala...in 10 zile cantarea cu 9 kile mai putin!!deci ajunsese la 46..la 1,75!!!...dupa aceea a inceput chinul,nu putea sa se abtina,manca tot ce gasea seara si apoi se inchidea in baie..a 2 a zi ii parea rau si rusine pt ce a facut si se hotara sa revina..apoi a nceput cu dulcolax...manca ce vreoia si seara 3 pastilute,dupa un timp nici asta nu a mai functionat ptc probabil organismul se obisnuise..
a pierdut contractul din cauza oscilatiilor de greutate si a fost atat de marcata incat revenind in tara s a ingrasat 15 kile in 2 saptamani mancand exclusiv dulciuri in astea 2 saptamani..a facut intr o seara o criza de stomac iar a doua zi am vizitat o la spital..de atunci sunt aproape 2 ani,a ramas cu diabet de la criza aceea,isi face zilnic insulina si are probleme si cu tiroida acum;regimuri nu mai poate tine,nici nu mai slabeste,se chinuie efectiv..
CONCLUZIA:sa ne gandim mai mult la sanatate decat la imagine,,,sa ne dam seama de norocul pe care il avem de a ne afla in aceasta lume,buna sau rea...
VA PUP SI AVETI GRIJA DE VOI... (MARTURIA UNEI ALTE PERSOANE BOLNAVE)
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger Codul MSN Messenger
daria



Data înscrierii: 14/Oct/2007
Mesaje: 281
Locație: Cluj

MesajTrimis: Dum Oct 14, 2007 10:14 am    Titlul subiectului: Răspunde cu citat (quote)

„Boala mea a inceput in momentul in care imi dadeam bacalaureatul”; „Cand aveam 16 ani, un medic mi-a spus ca trebuie sa mai slabesc putin. De la 58 de kilograme am ajuns la 38 in numai sase luni”; „La facultate am devenit bulimica. A durat doi ani, timp in care m-am plimbat dintr-un spital in altul si tot nu m-am vindecat”. Asa isi incep povestea multe fete, dar si baieti care sufera de anorexie si bulimie. Din pacate, nu sunt putini si ei pot fi cu greu ajutati pentru ca, in primul rand, suferinta lor este una psihica. In spatele acestor boli sta, cel mai adesea, o problema de familie peste care nu au putut trece singuri. Tocmai de aceea, in Franta, s-a infiintat Asociatia anorexicilor si bulimicilor, care functioneaza dupa modelul celei a Alcoolicilor Anonimi. Pacientii sunt ajutati sa inteleaga faptul ca fiecare e responsabil de propria vindecare si ca experienta acumulata trebuie neaparat impartasita si nou-venitilor. Asociatia nu le ofera, pentru inceput, o dieta, totul bazandu-se doar pe indrumarea din umbra a medicilor si, in special, pe experientele pe care si le impartasesc unii altora. Acest ultim aspect este extrem de important, pentru ca fiecare explica „incepatorilor” cum a procedat pentru a-si reveni si, mai ales, diversele faze ale evolutiei psihicului in timpul acestei terapii de grup. Pentru ca este cu adevarat o terapie, in care psihiatrii si psihologii au un rol esential. Abia dupa aceasta faza, dupa restabilirea echilibrului psihic, urmeaza cealalta, in care intervin dieteticienii si nutritionistii, dar acesta reprezinta deja faza in care pacientii sunt pe cale de vindecare deplina. Si, drept dovada ca Asociatia este eficienta, tot mai multi francezi, dar si straini, europeni si americani, vin sa-si rezolve problemele alaturi de cei macinati de aceeasi suferinta.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger Codul MSN Messenger
daria



Data înscrierii: 14/Oct/2007
Mesaje: 281
Locație: Cluj

MesajTrimis: Dum Oct 14, 2007 10:14 am    Titlul subiectului: Răspunde cu citat (quote)

Unul din comportamentele compulsive intalnit atat in bulimie , cat si in anorexie este cel alimentar. La inceput persoanele declara ca pot controla cat mananca si se pot opri oricand. Cand, insa, aceste compulsii depasesc puterea de control, cand a inceput sa domine comportamentul fara ca persoana sa mai fie constienta, putem vorbi de activarea anxietatii primare. In acest stadiu persoana a pierdut capacitatea de a se hrani normal.

Nu de putine ori, cei cu tulburari de alimentatie descriu cum, in copilarie, au avut parte de o atmosfera incarcata, tensionata in familie. Totul era controlat foarte strict de parinti, acestia nu le dadeau voie sa „respire”. Exista insa si categoria opusa in care parintii doresc „binele” copilului si il impun cu multa insistenta si „bunavointa” si nu-i lasa pe acestia sa-si gaseasca propriile valori sau drumul in viata din teama de a nu fi raniti sau de a nu gresi. Si intr-un caz si in celalalt, impunerea valorilor parentale, interdictia autonomiei, refuzul separarii, posesivitatea, pot duce la manifestari de compulsie alimentara.

Exista doua tipuri de mame al caror comportament poate provoca propriilor copii tulburari de alimentatie. Pe de o parte este vorba de mama care nu lauda, nu recompeseaza afectiv copilul si care ii creaza o mare deruta si suferinta, acesta avand indoieli in legatura cu existenta sentimentelor de dragoste din partea mamei. La polul opus exista mamele care sunt prea posesive. In acest caz, mamei ii este foarte greu sa permita copiilor sa fie diferiti si nu le sprijina dorinta de autonomie. Mama priveste personalitatea si realizarile copilului ei doar in termenii masurii in care acestea o reflecta pe ea.

Obiectul alimentar este investit cu calitati benefice, chiar dragoste: obiect al placerii care este folosit oricand pentru a atenua starile afective, percepute altfel ca intolerabile. Astfel acest obiect este perceput cel putin la inceput ca bun; in extremis ca ceva care da sens vietii.

Cand evenimente interioare sau exterioare le depasesc capacitatea uzuala de stapanire a conflictelor create, aceste persoane au tendinta de a manca, a bea mai mult decat de obicei, in cautarea unei stari amnezice provizorii. Ei mananca pentru ca nu stiu sa discearna, pentru a-si putea denumi diversele stari afective. Unul din scopurile comportamentului de dependenta alimentara este debarasarea de afecte.

Comportamentul dependent este resimtit ca obligatoriu in momentul in care aceste persoane se afla singure, ca si cum faptul de a fi singur cu sine insusi ar fi fost de fapt o suferinta ce necesita solutia adictiva din partea subiectului.

Ceea ce cauta o persoana dependenta este gasirea placerii, procurarea unei stari de bine si in cazuri extreme aceasta poate fi perceputa ca ceva ce da sens vietii.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger Codul MSN Messenger
Afișează mesajele pentru a le previzualiza:   
Crează un subiect nou   Răspunde la subiect    Pagina de start a forumului Hipnoterapie.ro -> Sănătate Ora este GMT
Du-te la pagina Anterioară  1, 2, 3, 4, 5  Următoare
Pagina 3 din 5

 
Mergi direct la:  
Nu puteți crea un subiect nou în acest forum
Nu puteți răspunde în subiectele acestui forum
Nu puteți modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteți șterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteți vota în chestionarele din acest forum


Powered by phpBB © 2001, 2005 phpBB Group
Varianta în limba română: Romanian phpBB online community