Pagina de start a forumului Hipnoterapie.ro Hipnoterapie.ro
Hipnoterapia - o soluție inteligentă!
 
 FAQFAQ   CăutareCăutare   MembriMembri   GrupuriGrupuri   ÎnregistrareÎnregistrare 
 ProfilProfil   Mesaje privateMesaje private   AutentificareAutentificare 

Dificultăți de exprimare

 
Crează un subiect nou   Răspunde la subiect    Pagina de start a forumului Hipnoterapie.ro -> Hipnoză / Hipnoterapie
Subiectul anterior :: Subiectul următor  
Autor Mesaj
danclaudiu95



Data înscrierii: 29/Apr/2018
Mesaje: 1

MesajTrimis: Dum Apr 29, 2018 10:42 pm    Titlul subiectului: Dificultăți de exprimare Răspunde cu citat (quote)

Bună seara! Sper că postez unde trebuie. Am o dificultate legată de exprimare.

Ce vreau să întreb: mai sunt persoane ca și mine? Asta ca să nu mă simt singurul cu aceste simptome? și pot fi oare tratate aceste persoane, incluzându-mă pe mine?

Aici e o scurtă descriere: De mulți ani de zile spun că am o problemă. Și nu o pot rezolva complet. Consider că nu mă pot exprima nicicum, așa complet. Mi-am zis de n ori că sunt diferit de ceilalți. Consult un psiholog pentru asta, cel de la universitate. Ultimele dăți când am fost la ea și i-am zis de "incapacitatea mea de exprimare" mi-a zis de termenul de "minte încâlcită". Deseori mi-a fost și mi-e dificil să-mi exprim gândurile și emoțiile. Cea mai bună analogie pe care am putut-o face legat de această capacitate de exprimare e legată de vise: Imaginează-ți că ai un vis, destul de complex, din care nu-ți mai amintești decât foarte vag după ce te trezești. Dar în timpul visului îl înțelegi destul de bine.

Dar nu mă refer aici că aș fi schizofrenic, că aș uita ce fac de la o zi la alta sau în timpul zilei uit tot în mintea mea. Nu. Disting realitatea de vise și fantezie, însă tot nu mă simt ca un om normal. Deseori în timpul zilei sau când mă uit la un film/serial sau înainte să adorm mă tot chinui cu întrebări în genul: "Ce problemă am exact? De ce nu sunt ok? De ce nu sunt ca toți oamenii.". Dacă nu aș avea nimic, să fiu om perfect normal sunt sigur că mi-aș ocupa timpul cu orice altceva, m-aș distra, m-aș simți bine. Faptul că-mi ocup mult timp cu jurnalul și cu nelămuriri în privința mea îmi dovedește și mie că, ceva nu este în regulă. Până și gândurile și stările suicidare îmi dovedesc acest lucru.

Am postat odată pe forum softpedia dacă hipnoza mă poate ajuta să "scot" din mintea mea tot ce nu reușesc să exprim și n-am primit răspuns cum că m-ar ajuta. Weekendul trecut am reușit să scriu în jurnal, bineînțeles cu pauze, nu doar non-stop, o parte din viața mea, multe idei și concluzii de-a mele. Am fost în extaz că le-am putut așterne în jurnalul digital, fiindcă sunt obișnuit ca ceea ce scriam în jurnal să fie diferit de ceea plănuiam/vroiam în mintea mea să scriu.

Psihologul mi-a pus ca și diagnostic, fiindcă am tot insistat pe el, să-mi zică unul: "tulburare de personalitate borderline" și a insistat că eu am o "problemă de autoreglare emoțională". Am avut multe episoade depresive ajungând până la gânduri și stări suicidare. Pe la 18 ani am dat o șansă scrierii în jurnal, deși o ignoram foarte mult, și am văzut că era singura chestie care mă ajută, pe lângă faptul de a mă descarca, complet cuiva. Însă în jurnal mereu am avut nevoie de mult timp să scriu complet despre ceva, exact cum și această postare este destul de lungă.

Deci nu sufăr de o depresie permanentă. Au existat zile în care m-am simțit chiar 100% fericit. E mai mult decât ceva depresie. E o minte încâlcită însoțită de chestii pe care nu mi le pot explica.

Am 23 de ani, din ce am văzut în jur pentru orice problemă ai avea poți găsi rezolvare. Chiar și pentru cea mai minoră. Problema apare însă când nu reușești să ceri ajutor fiindcă nu-l ști exprima. Nu poți primi ajutor, indiferent de problemă, dacă nu-l ști exprima. Aici e dificultatea.

Iau tratament de la psihiatrie Olanzapină Actavis, am mers la psihiatrie din cauza dificultăților de concentrare în sensul că nu pot sta concentrat pe o discuție, fie vorbește cineva cu mine, fie discută niște oameni în apropiere, iar la clipuri/filme/seriale dau foarte des înapoi la scene și replici trecute. Mie psihologul mi-a zis că are legătură și cu anxietatea. Mai am și dificultăți destul de mari în luare deciziilor, chiar și a celor simple.

Am postat în speranța că, cineva va înțelege cu ce mă confrunt și mi-ar putea oferi ceva direcții. Și să văd dacă mai sunt persoane care se confruntă cu așa ceva sau sunt singurul.

Îmi amintesc că în trecut îmi descriam stările drept: treceam repede și des de la extaz la agonie.

Sincer...mi-aș dori să pot fi om normal: ca orice problemă aș avea să știu unde să apelez, să știu ce să vorbesc când trebuie să vorbesc. Însă e ceva ce nu mă lasă să-mi trăiesc viața la fel ca ceilalți. Simt că este ceva acolo. Altfel nu mi-aș mai fi dorit de n ori să consult un psiholog, chiar dacă am evitat apoi să o fac din frică sau reținere. Mi-am făcut și o promisiune mie însumi cum că, atunci când voi mai discuta mult cu cineva să nu mă mai plâng lui "am o problemă". Îmi pun toată încrederea în psiholog. Dacă el/ea nu mă poate ajuta atunci nimeni nu mă poate. Oamenii de rând nu-mi pot face mai nimic, ci doar specialiștii...
Deci, am observat de n ori la mine că după o situație care m-ar da total peste cap mă pot simți bine/ok doar după ce scriu tot ce s-a întâmplat în jurnal, detaliat, sau mă confesez unei persoane față în față.
Analogia cu visele e cea mai bună pe care o am. Sau, pot da alta, legat de faptul că ceea ce exprim în jurnal poate fi diferit de ceea ce gândesc sau simt eu de fapt: ca și cum mergi la un magazin de animale, tu vrei un cățel, însă ceri pisică, vânzătorul înțelege că, ceri pisică însă tu te uiți ciudat fiindcă vrei cățel. Deci una zici și alta este în mintea ta.
De când mi-am zis: "Nimeni nu poate ști ce se află în mintea ta" viața mea a devenit puțin mai bună. Am început să fiu mai atent la ce se află în mintea mea, fiind conștient că ceilalți n-au habar de asta. Dar lucrul ăsta nu m-a absolvit de probleme, nu m-a făcut automat fericit.
Sper că înțelege cineva ceea ce zic. Este foarte ciudat ceea ce mi se întâmplă.
Frate-meu mi-a zis odată o vorbă: "Doar nu ești tu o altă specie!". Vorba aceea m-a mai sprijinit moral. Fiindcă până atunci gândeam doar: "Eu sunt foarte, foarte diferit de toți oamenii, nimeni nu mă va putea înțelege, sunt sigur că nu pot fi ajutat chiar deloc!". Consideram că singura mea salvare ar fi posibilă dacă ar intra cineva, un psiholog în mintea mea, să vadă tot ce gândesc, simt și trăiesc eu. Atât!
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Afișează mesajele pentru a le previzualiza:   
Crează un subiect nou   Răspunde la subiect    Pagina de start a forumului Hipnoterapie.ro -> Hipnoză / Hipnoterapie Ora este GMT
Pagina 1 din 1

 
Mergi direct la:  
Nu puteți crea un subiect nou în acest forum
Nu puteți răspunde în subiectele acestui forum
Nu puteți modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteți șterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteți vota în chestionarele din acest forum


Powered by phpBB © 2001, 2005 phpBB Group
Varianta în limba română: Romanian phpBB online community